Katatonia Concerte

În 1991, muzicienii suedezi Jonas Renkse și Anders Nyström s-au reunit în Stockholm, punând cap la cap începuturile Katatonia - o formație care la acel moment exista doar într-un studio. Ceea ce la acel moment a început cu aerisirea lor de death metal avea să se transforme în cele din urmă în ceva considerabil mai amplu, dar, desigur, nu și-ar fi dat seama de acest lucru în acel moment anume din istorie.

De fapt, duo-ul cânta împreună din 1987, dar lucrurile au devenit serioase în '91, când au înregistrat primul lor demo, "Jhva Elohim Meth. The Revival". Scena metal underground a fost remarcată și, în curând, o mică casă de discuri, Vic Records, a sunat. Datorită acestei expuneri sporite, basistul Guillaume Le Huche i-a ajutat să urce pe scenă și, până la sfârșitul anului 1993, au înregistrat și lansat primul lor album complet, "Dance of December Souls", o piesă obsedantă de death-doom metal care le va stabili reputația pentru peisajele sonore sumbre și melancolice.

Cu toate acestea, lucrurile nu au fost niciodată tocmai ușoare. După plecarea lui Le Huche în 1995, trupa a intrat într-o perioadă de depresie și a intrat în pauză timp de un an. În acea perioadă, Renkse s-a angajat într-un alt proiect, intitulat October Tide, împreună cu chitaristul Fredrik Norrman; o întâlnire care avea să se dovedească esențială atunci când Katatonia a reapărut în 1996.

Punctul de cotitură a venit cu cel de-al doilea album al lor, "Brave Murder Day". Problemele cu vocea i-au interzis lui Renkse să continue să strige, așa că au fost nevoiți să-l înlocuiască pe prietenul lor, vocalistul de la Opeth, Mikael Åkerfeldt. De fapt, această provocare a deschis noi uși pentru trupă și i-a împins să experimenteze cu voci curate și abordări mai melodice.

Până în 1998, Katatonia s-au reinventat cu "Discouraged Ones", îmbrățișând metalul melodic, păstrându-și în același timp latura întunecată. Au semnat cu Peaceville Records, primul lor parteneriat cu o casă de discuri majoră, iar Renkse s-a concentrat în întregime pe vocea curată, îndepărtându-se de tobe pentru a-și dezvolta stilul distinctiv de a cânta.

Sfârșitul anilor '90 a adus o altă schimbare importantă: trupa și-a găsit în sfârșit stabilitatea. De-a lungul anilor, trupa a avut membri care au intrat și au ieșit până când frații Norrman și bateristul Daniel Liljekvist au venit, stabilind o linie solidă care îi va duce prin următoarea evoluție. Datorită acestei stabilități, formația a reușit să pună bazele explorării sunetului său și să pregătească terenul pentru puterea metalului progresiv care va deveni în decursul următoarelor decenii.