Samba este un gen muzical ritmat care își are originea în Brazilia, în special în comunitățile afro-braziliene, și a devenit sinonim cu cultura braziliană. Samba include diferite ritmuri în stiluri muzicale braziliene bine cunoscute. A început la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900 în comunitățile din statul Bahia. Ulterior, s-a dezvoltat mai mult în Rio de Janeiro la începutul anilor 1900.
MUZICALITATE
Samba se caracterizează prin ritmurile, bătăile și liniile de percuție pline de viață. Genul prezintă în mod obișnuit instrumente precum surdo (toba de bas), tamborim (toba mică de mână), cuíca (toba de fricțiune), pandeiro (tamburină) și tantã (tom-tom). Aceste instrumente se unesc pentru a crea ritmuri complicate și stratificate care duc muzica înainte și sunt toate foarte prezente în genurile muzicale braziliene.
Samba încorporează adesea modele de tip "call-and-response", încurajând participarea publicului și creând un sentiment de comunitate. Natura dinamică și plină de viață a muzicii, combinată cu ritmul său contagios, invită oamenii să danseze și să sărbătorească.
TEMATICA
Temele Samba cuprind o gamă largă de subiecte, reflectând dinamica culturală, socială și politică a Braziliei. Multe cântece de samba celebrează tradițiile braziliene, folclorul și energia vieții de zi cu zi.
Popularitatea samba în Brazilia a fost stimulată de includerea ei în filmele din țară, în special în comediile muzicale. A devenit o parte esențială a coloanelor sonore ale filmelor, a scenariilor și, uneori, chiar tema principală a filmului. Recepția pozitivă a scurtmetrajului "A Voz do Carnaval" de Adhemar Gonzaga a deschis porțile pentru multe alte filme axate pe ritm. Aceste filme au avut adesea ca protagoniști cântăreți populari de la radio, cum ar fi în "Alô, Alô, Brasil!", unde artiști precum Aurora Miranda, Francisco Alves, Mário Reis, Dircinha Batista, Bando da Lua, Almirante și Lamartine Babo au jucat roluri importante.
ARTIȘTI CELEBRE
Samba a produs numeroși artiști influenți care au adus contribuții semnificative la acest gen și au devenit figuri emblematice ale muzicii braziliene. Printre artiștii de samba notabili se numără Cartola, Clara Nunes, Beth Carvalho, Zeca Pagodinho, Alcione, Martinho da Vila, Elza Soares și Jorge Aragão.
La începutul anilor 1940, a apărut un subgen numit samba de breque. Aceasta se caracterizează printr-un ritm sincopat distinct și opriri bruște cunoscute sub numele de "breques" (de la cuvântul englezesc "break", un termen brazilian pentru frânele mașinilor). În acest stil, cântăreții intervin cu comentarii vorbite, adesea umoristice, legate de temă. Moreira da Silva a devenit o figură proeminentă și un nume cheie asociat cu acest subgen.
O nouă reînnoire a samba, numită pagode, a câștigat popularitate în Rio de Janeiro în anii 1970 printr-un concept redefinit de "rodas de samba" (cercuri de samba). În acest context, au apărut "pagodes" sau "pagodes de mesa" (cercuri de pagode), unde sambistas se adunau în jurul unei mese mari, deseori așezate în curtea unei case. Aceasta a fost o diferență față de cercurile de samba mai la modă, organizate în cluburi și alte locuri similare. Printre pagodele notabile din oraș se număra Pagode of Clube do Samba la reședința lui João Nogueira din Méier, Terreirão da Tia Doca, cu repetiții ale sambiștilor din vechea gardă Portela în Oswaldo Cruz, Pagode of Arlindinho organizat de Arlindo Cruz în Cascadura și, în special, pagode of the carnaval block Cacique de Ramos în zona suburbană Leopoldina.
